Toata tara vuieste. De la muncitorul de rand la medici si profesori. De la elevii de scoala la pensionari.
Sistemul medical este depasit...dar OAMENII fac imposibilul incercand sa mai salveze o viata...
Pompierii si-au riscat viata...dar asta se intampla in fiecare zi, spun ei cu modestie...
Curg rauri de lacrimi...ard lumanari...covoare de flori imbraca trotuare si curtile spitalelor...
Un tipat sfasietor brazdeaza tacerea... "NUUUUUUU!!!!! " ...
Cine sunt ei? Sunt cei ramasi in urma...Ingerii au zburat spre cer cu aripi de flacari...
Iar cei responsabili...TAC! Si tacerea doare...Indiferenta doare...Durerea doare...
Eu una, nu mai pot ...nu mai am lacrimi...mintea mea refuza sa mai proceseze...DE CE? PANA CAND?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu